Cât scuturăm sufletul?

Se dă o lume. Apoi se iau sufletele A şi B. Ele se încarcă cu trăiri, poveşti şi speranţă. Apoi se aruncă în mulţimea dată. Pe parcurs ele se îmbibă cu diverse. Din când în când, A şi B sunt scuturate. Cât?!

Are trăirea o explicaţie logică? Mergem noi oamenii după raţionamentele firii? V-aţi făcut în mod sigur cel puţin o dată curăţenie în rucsac, ghiozdan sau geantă. Aţi aruncat tot ce nu vă mai era folositor în prezent. Dar cu siguranţă aţi şi păstrat măcar un lucru. Apoi, cu o mişcare sigură, aţi scuturat de două -trei ori şi le-aţi întors pe dos pentru a fi siguri că nu a mai rămas nimic ascuns. Aşa şi cu sufletele scuturate. Când se îngreunează, A şi B încep curăţenia interioară. Cu forţa pe care le-o dă timpul care trece peste ele, se debarasează de lucrurile devenite inutile. Formează grămezi de amintiri şi simţiri care au fost triate încontinuu, aproape fără să-şi dea seama.

Dacă în exemplul dat, oamenii sunt motivaţi de achiziţia unui alt obiect nou, cu sufletul, situaţia se prezintă altfel. Ele se deschid cu precizia unui chirurg, cu blândeţea unui credincios. Normal, avem impresia că în unele situaţii parcă le rupem ori ele se rup fără voia noastră. De aceea revin cu întrebarea: Cât scuturăm sufletul?

Oamenii, pentru că aşa sunt ei făcuţi, dăruiesc şi primesc. Fac schimb de energii. Pentru că sunt diferiţi, fiecare are propriul mod şi timp de scuturare. Aşteptarea face parte din acest procedeu. Unii o măsoară în zile sau luni, în timp ce alţii în decenii. Aţi văzut cum se agaţă ciulinii de pantaloni şi cât de greu ne este să îi dăm jos? Deşi rigid, poate fi un exemplu bun pentru unele sentimente care se agaţă de sufletul A sau B când vor să se scuture. Însă, am piedut din vedere mulţimea. Lumea în care A şi B îşi consumă trecerea prin timp. Pentru că şi A şi B, se lasă modelaţi de aceasta. Astfel, pierd şi câştigă. Cât şi în ce fel, se vede când încep scuturarea. Regretul şi părerile de rău fac şi ele parte din acest proces neîncheiat, în care unele lucruri mor şi altele renasc.

Până la urmă, ce aruncăm şi ce păstrăm? Cât scuturăm sufletul?