Alergăm în stânga şi-n dreapta. Vrem de toate cât mai repede. Ne pregătim de sărbători cu mese cât mai îmbelşugate. Apoi ne odihnim. Peste gălăgie se aşează liniştea. La masă, unele locuri rămân neocupate, unele vorbe nerostite. Vremurile îi împrăştie prin locuri îndepărtate pe cei dragi, iar timpul din când în când, leagă cerul de pământ. Se aprind lumânări, se spun rugăciuni. De bucurie, de foc, de dor. Încercăm să ne pierdem în prezent cu gândul şi cu fapta. Se gustă din bucatele pregătite cu atâta muncă şi dăruire, se dă de pomană pentru sufletele celor ce au lăsat scaunele goale.
De sărbători, nu d
e puţine ori se trezesc în noi doruri. Doruri care străbat graniţe de ţară, kilometri, continente, cerul. Se mişcă în noi sufletul, se reaşează sentimente. Când ţi-e dor, se face frumos la tine în gând, căci doar frumosul din jur şi din oameni ţi-l aminteşti.
Mângâieri,cuvinte, surâsuri,fapte -le simţi mişcându-se în piep, arzându-l, când ţi-e dor…
Geanina Rizea 