Sărbătorile- veselia ploscenilor. Lasă toată treaba şi încep a petrece aşa cum ştiu mai bine. Sf. Gheorghe, Floriile, Paştele. Se mănâncă după posibilităţi şi preferinţe, după priceperea femeii şi vrednicia bărbatului.Se lasă bidineau cu var la odihnă, se lasă biloanele fără roşii şi macatele nescuturate. Când e sărbătoare, păi este aşa cum trebuie! Oamenii se bucură, se împacă, se cinstesc cu ţuica păstrată prin beci de astă-toamnă, poate chiar şi un vin mai oţeţit. Contează în fond cu ce? Acum, ce-i drept, poţi vedea „oamenii veseli”. Am mai scris despre cum se manifestă femeile la băutură. Acum a venit rândul bărbaţilor. 😀
Domnule, când bărbatul se înmoaie de la căldură şi băutură, devine sensibil. Drumul spre casă se face mai lung, începe să aibă mai multe curbe, denivelări şi femeile dintr-o dată se fac toate frumoase. Sensibilitatea ajunge până la corzile vocale şi nu de puţine ori încep să cânte. Ieri, la una dintre intersecţiile principale din comună, se cinsteau la umbră câţiva. Unul, firav şi cu pălăria într-o parte- aşa cum o purta în tinereţe, încerca să-şi găsească echilibrul şi să-şi dreagă vocea. Se ridică în mijlocul celorlalţi şi începe : ,,Doamne, rău m-ai blestemat, să fiu toată ziua beatt….”. Râdea şi el, râdeau şi alţii. Deşi sticla îi era microfon, vocea îi era destul de colorată.
Aşa cum am vorbit şi despre femei, o scriu privind partea plină a paharului şi totodată, un adevăr pe care vrem să îl vedem sau nu. Sunt oameni care nu cer multe de la viaţă dar când îi vedem, parcă ar avea totul! Să îi lăsăm veseli şi ,,cântăcioşi”.Omul bun când se îmbată devine vesel, iar această veselie a lui este cunoscută, pentru că românul ştie să facă haz de necaz!
Iar celor care spun că în Plosca se bea mult, le zic că la noi cârciuma chiar a fost pusă în drum! :)). Una din legendele locului, spune că plosca cu vin a fost cândva un semn distinctiv pe drumurile comunei. Fiecare aşezare trebuie să aibă de toate! Aşadar, le urez tuturor sărbătoriţilor viaţă lungă şi veselie atât cât pot duce!
Geanina Rizea 