Stând în bătaia vântului, am realizat cât de mult semănăm cu el. Acest vânt puternic care are forţa de a mişca lucrurile, acest aer însufleţit, suntem şi noi când vrem. Adunăm de toate, oricând şi cu orice preţ. Apoi vine un moment în care pur şi simplu risipim. Risipim gesturi, bogăţii, cuvinte, ani, prietenii. Căpătăm puteri asemănătoare unui vuiet, întindem braţele şi suntem liberi, ne lăsăm liber sufletul. Şi el, acel abur, ne spune să-l eliberăm. Dintr-o simplă mişcare, suntem una cu vântul, lăsăm mâinile să prindă mişcarea…
Cât de anevoios adunăm, cât de simplu risipim…
Geanina Rizea 