Prea puţini curajoşi şi prea mulţi tupeişti. Dăm timpul pe repede şi trecem cu vederea multe, prea multe nuanţe ale vieţii. Criticăm, ascundem, ne ferim, aşteptăm, fugim, uităm. Prea mult conectaţi şi prea puţin prezenţi. Alegem ce este mai uşor, mai benefic într-un fel sau altul pentru noi. Avem tupeul să uităm de neamuri, de vremea când nu ştiam ce înseamnă a fi tupeist. Atunci ştiam ce înseamnă curajul. Poate cel mai mult din cartea de istorie, când citeam despre Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş ş.a.m.d. Ştiam ce înseamnă lupta, victoria, înfrângerea, patria, mulţumirea de sine. Acum cele mai multe lupte le avem cu noi înşine. Câmpul de luptă s-a micşorat atât de mult încât încape la noi în suflet. Aici se bifurcă drumul: drumul curajului şi drumul tupeului.
Când lăsăm sabia curajului jos, ne pierdem. Ne pierdem moral, ca individ în societate, ca tot. Ridicăm sabia tupeului şi o arătăm celor mulţi care ne privesc. Devenim cunoscuţi, mândri, devenim cineva. Şi, ce câştigăm? Societatea din păcate a uitat ce înseamnă curajul. Televiziunile au nevoie de tupeu.Generaţiile se strică dar…sunt generaţii aducătoare de profit. Ce rămâne?
Curajos este acel ţăran care continuă să-şi iubească animalele din gospodărie deşi a ajuns la anii bătrâneţii, nu le abandonează. Curajos este acel tânăr care încearcă să facă ceva pentru locul în care s-a născut. Curajoşi sunt oamenii care se ţin de cuvântul dat, care fac, muncesc, iubesc, au aspiraţii, se roagă. A fi drept, moral, înseamnă a fi curajos. A avea linişte sufletească şi mulţumire este tot o formă de curaj- ştii cât să ceri de la viaţă. A fi iubitor de oameni, a fi om…ăsta este CURAJUL.
Ne putem păstra o conduită morală într-o societate de consum? Putem reînţelege ce înseamnă curajul?Putem să nu dăm avânt tupeului? Putem să reducem viteza cu care trecem prin viaţă? Putem să nu fim tupeişti? Putem să avem CURAJ ?
Geanina Rizea 