Toamna şi ,, parfumul bulgăresc”

Toamna îşi intră în drepturi cu fiecare zi care trece din octombrie. Oamenii din satul românesc se pregătesc aşa cum au învăţat din moşi-strămoşi pentru trecerea spre iarnă. Încă mai este vreme, soarele se îndură şi ne încălzeşte din când în când. În gospodării, animalele aproape că şi-au pregătit blana pentru timpul geros. Ehei, şi cu cât parfum se dau! „Parfumul bulgăresc” al cârdurilor de capre sau oi te învăluie de la distanţă şi persistă în urma lor pe uliţele satului. De câte ori bătrânii noştri nu împrumută acest parfum când se duc să le îngrijească? Câte amintiri frumoase! Din fericire, încă mai simţim acest miros, vedem cum brânza devine mai untoasă şi laptele mai puţin.

Ţăranul nu va mai fi ţăran adevărat dacă nu va păstra rânduiala lumii, nu va iubi animalele şi pământul. Generaţiile care vin, vin de acoperă pământul, trebuie să cunoască obiceiurile, să nu fugă de muncă şi, totodată, să îndrăgească satul în tot ce îl defineşte.

Veşnicia, spun poeţii, aici s-a născut…