Când oamenii din sat se mută

clopote-clopotulCând oamenii se mută dincolo de albastru lasă în urma lor tăcere. Este tăcerea care formează golul sufletesc în inima celor care rămân să acopere pământul cu flori. Când oamenii dragi pleacă lasă în urma lor trăiri, amintiri, emoţii- bogăţia umană. Deşi le promitem că nu îi vom uita niciodată, de cele mai multe ori evităm să le mai rostim numele. Ni se întâmplă ca în cele mai simple momente, să ni se adâncească dorul de ei: vorba,tabieturi,mâncăruri, etc. Atunci, în acea secundă de tresărire şi conştientizare, îi simţim aproape, îi simţim ca înainte de plecare.

Când satul pierde copiii lui, devine mai sărac.Băncile din faţa porţii rămân goale, vorbele rupte din inima ţăranului sunt uitate, casele cu prispă dărâmate, lada cu ţoale dată afară din odaia de la drum. De ce atâta grabă? Dăm vina pe vremuri şi pe timpul care ne-ar cere să fim mai altfel, dar, chiar aşa să fie? Noi, cei rămaşi să îmbogăţim lumea, putem alege?

Clopotul am vrea să bată mai rar de moarte şi mai des de sărbătoare. Dar, cine suntem noi să-i spunem cum să bată?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.