Să ştii, să ştii de toate. Să cunoşti rânduiala gospodăriei, a pământului. Să simţi puterea unei seminţe pusă în pământ atunci când trebuie şi cum să o ajuţi să se facă mare. Să ştii rânduiala locului în care te-ai născut: când se împarte, ce se împarte, cum se zice, când se aprind lumânările, când se spun rugăciunile. Să prinzi de la alţii şi să dai şi tu mai departe copiilor tăi. Tinerii ştiu, unii mai mult, alţii mai puţin. O parte recunosc că ştiu, cealaltă parte uită. Rămâne o singură întrebare: ţi-e ruşine să ştii să faci de toate?