Îşi descălţa pantofii şi se apropia de apă. Se aşeza pe margine. Din când în când tulbura cu piciorul liniştea râului şi forma cercuri. În ochii ei, adâncimea devenea şi mai mare iar pietrele se afundau în necunoscut. Aştepta să fie soare suficient să poată intra în acele cercuri. Erau ele o poartă către o altă lume?
Geanina Rizea 