Chemarea

Vino, Doamne, în sufletul meu,

Și curăță, dă spre lumină,

Tot ce-a adunat și-atârnă greu.

Apoi despică-l spre zvântare,

Cu mâini precise de chirurg,

Fâșii subțiri date spre vânt.

Să-l văd și eu puțin de-afară,

Așa cum alții spun că-l știu,

Așa cum nimeni nu-ndrăznește,

Să-l dea afară când e viu…