Tăiam un măr.
Feliile mici, stricate, le puneam la uscat în soare.
Feliile mari, bune, le dădeam ca bucurie lumii.
Într-o zi, poftă aveam de-un măr,
dar crengile erau goale, și era ploaie.
Atunci am cerut lumii o felie,
crezând că se întorc și pe vânt, și pe ploaie.
Doar eu m-am întors…
La acele felii puse la soare,
din care, gustând, presăra Dumnezeu parcă ceva.
Și-așa, sufletul s-a săturat de savoare.
Acum mă întreb:
tăiam un măr…?
Geanina Rizea 