Scrisoare

Nu știu cum să scriu, Doamne,

Scrisori de pe pământ la Cer-

De jos,

Uitându-mă la stele?

Din varf de deal?

Ți-aș spune: când și când mă clatin,

Ma cert, mă-npac, mă risipesc.

Fac planuri, apoi rup din ele,

Mă bucur, apoi mă-ntristez.

Mă tot socotesc cu timpul:

Că e puțin, că e prea mult,

Ca paltinul ce se îndoaie… în vânt.

Ți-as spune că…

Dar Tu le știi pe toate

Chiar de le spun acum sau nu,

Te rog, mă ține lângă Tine,

Când o merit,

Și mai ales…

când nu.

Ce frumos au înflorit napii, Doamne..