În sat, pregătirile de Paște nu-s doar treabă, sunt spectacol. Iar când Floarea lu’ Uscatu intră în scenă, iese ….glorie televizată.
—Iete, ce îi înfloriră florilii lu’ asta! Șî daia, șî daialaltă…O spunea Floarea lu’ Uscatu în timp ce se apropia de poarta vecinei sale, Marița.
—Ești, fa, acas’?
—Uite-mă, iaaaa! —îi răspundea Marița de undeva din partea din spate a casei.
—Ce robotești, bia, p-acolo? Că te prinde noaptea și tu tot te învârți.
—Uite, cernui făină de pâine și să fac cozonaci.
—Aolo! Păi când ai de gând? Că eu venii să îmi dai tăvilii să mă apuc mâine dă ei.
—Ți le dau, de! Ho!
—Fă, zâceam să te întreb dacă mergi diseară la biserică. Șî mai ales, sâmbătă noaptea să păzâm.
—Păi face popa Paștilii fără noi, fa?! Mergem, cum așa!
—Fă, mă sună ăla de la Sfat. Zîce că: tușă, avem nevoie de mata, că vine unii de la București să vadă cum mai face lumea de Paște pregătiri. Și vrem să filmăm la dumneata acasă. Și eu le zîsăi: veniți, mă! că niște milioane nu strică cole’așa, în sân! —o spune râzând spre Marița.
—Păi, acu’ spui, fă, tu? Că viu și eu dacă e…—Lasă, lasă, că vine ei, mă înfilmează și dacă mai vrea și altă babă, le zîc că am! Abia aștept să îi dau cu roatilii în sus! Nu râde!!! Că îmi iau ia aia de o țîn de sus, cusută de mămica. Că dacă vine și ăia de la București, hai, Floare, de te primenește!
—Fă, păi când m-o vede ăia, femeie calumea, pot eu să le dau cozonacu’ și ars… Ha, ha, ha! —râde cu putere și pieptul i se ridică. Întinerea la gândul rostit.
—Marițo, uită-te încoa’ la mine! Dacă nu mă laudă ăștia, nu mai pun gura tot anu’ pă vin! Și e grav, adică! Dă tăvilii alea, că mă duc să pregătesc. Să vezi ce dăscânt făina, le fac ouă boite în foi de ceapă cu pătrunjăl peste, le împletesc o pască să crăpe burțilii în ei! Să vezi când m-o vedea astea la televizor, o să dea în clocot fierea în ele.
—Șî le fac drob, scot ceapa verde dîn fundu’ grădinii, ridichii aduci tu, că la mine n-a crescut. Te cinstesc, să știi!Crez că nu mai am somn de acuș! Că mă tot socotesc ce meniuri să le pui pă masă, da’ îmi vine mie în gând! Că prea multe nu spui, să fie supriză!Ah, Doamne, ce bucurie venii peste mine! Păi n-o fi în zadar, Marițo, drumurilii alea la biserică…
Geanina Rizea 