Acum cu toții avem o fereastră întredeschisă. Ne arată cât de bine știm să numărăm ultimele ore din zi.Le gustăm mai cu grijă, le umplem,le cântărim. Le vedem frumusețea, fragilitatea, rostul.
Ăsta este omul:când are mult risipește, când stie că mai are puțin, strânge la piept. Și poate că așa e dat să fie.La ce ne gândim cât stăm cuminți la pervazul anului ce se îndepărtează?
Să fie oare la clipele în care ne-am simțit iubiți, iertați, mângâiați, căutați? Să fie oare momentele în care nu am știut să iubim destul, să vorbim despre ce ne doare, să iertăm, să plecăm?
Doamne, pentru toate câte nu am făcut deși trebuia, pentru deznădejde, frici, tăceri,iartă-ne! Pentru că dăm drumul prea repede, pentru că uităm și nu vedem frumusețea când ea e acolo.
2024, ai fost un an care ai adus răsărituri și apusuri, zâmbete și lacrimi, îndrăzneală și frică, soare și ploi. Ai luat oameni pe care învățăm să îi iubim și dincolo de moarte, ai presărat viață nouă. Ai avut zile în care doar rugăciunea ne-a ținut drepți, dar și altele asemenea unei binecuvântări.
Pentru că plănuim timpul, dar timpul e al Lui Dumnezeu. Și El le știe pe toate de dinainte. Doar omul mai uită și se pierde în tăvălugul zilelor care vin.
Doamne, îți mulțumim pentru anul ce se încheie. Călăuzește-ne pașii și fii Lumina noastră în anul care vine. Dă-ne înțelepciunea să ne vedem unii pe alții, să ne simțim. Să fim un pic mai buni, mai iertători.Să căutăm adevărul în toate. Și adu-ne aminte că dragostea nu cade niciodată!
2025, fii blând cu sufletele noastre!🙏
Geanina Rizea 