De multe ori te păcălesc, suflete,
Și cred că dacă nu-ti vorbesc, nu știi.
Dar tu, asemeni unui fluture,
Te faci ușor și mă învii.
Apoi eu iară cred că dacă…,
Și tu, iar te apuci și zbori,
Când, de fapt, ne știm prea bine,
Și ne dăm viață reciproc.
Caci si tu uiți cum se visează,
Moment cand te arunc spre Cer,
Cu prea multe,nerostite,strânse,
Un fel de plumb al zilelor ce pier.
De multe ori te păcălesc suflete,
Si tu te faci frumos, ca și când n-ai ști,
Începi să cauți dincolo de timpuri,
Frumosul ce ne ține vii.
De multe ori mă păcălești, suflete,
Mi-aduci cerneală și hârtii,
Să văd și eu ce -nseamnă zborul,
Nemuritor pentru o clipă să fii.
Geanina Rizea 