-Marițooo! Ești fa, acasă?! Marițoo! Niciun răspuns. Marițooo!!!
-Eeeeee! Aicișa! aude deodată Floarea lu’Uscatu care venise pe la Marița să îi dea cu împrumut un milion.
-Un’ te băgași, fa?! În fundu’casii?!
-Ete, șî cu tine acușa! Sunt în odaie, așteaptă acolo în prispă, că nu îți dă oala în clocot!
Se auzea cotrobăind. Floarea se tot uita pe lângă ea, plictisită. Fă, barem nu pusăși șî niște oauă subt mine,ca scot șî pui pana ieși tu d’acolo!
-Ho,de! N-ai astâmpăr! Nici nu termină de zis, că vine cu niște pungi în mână și o geantă atarnată de gât.
-Pleci în lume, fa?! Te gonii ăsta de acas’?! Rade,Floarea.
-N-are el norocu’ ăsta! Uite, mai scârmai în țoalili astea, să mai port șî eu dîn ele, ca doar pă lumea aialaltă, mi-o da alții!
Floarea se uita mirată. Adicătelea, cum?
-Fă, nu ți să pare fa, că nu suntem chiar babe așa cum crede unii? Adică, nici așa, da’ nici …mă înțelegi tu,de! Că prea le țîu dă sus…șî uite, a trecut viața. Mă căutai toată după niște spray, n-a fost chip să găsăsc.
Floarea lu’Uscatu: da’ cum îți veni fa, ție asa dîntr-o dată, ideili astea? Văzuși vreo știre, te luă gându’ morții? Ho, de …că mai e până atuncea! Râde.
– Nici, nici! Mă gândii eu așa. Să fiu mai doamnă. Când merg șî eu până la magazin, până la câte una, să mă ,,cochetez”.
-Hai,lasă-mă! Da de unde îți veni ,,cocheteaza” asta?
– Eh, uite ..îți spui. Da’ sa dea dracu dacă dăschizi gura.
-Haida,de! Când am vorbit eu fa, dacă nu era dă vorbit?
-Stai pă scaunu ăla, să spui. Fusăi ieri, pana la magazin că rămăsăsem fără drojdie. Și am zîs eu că nu mai stau să îmi pui baticu, alea p’acolo, că viu repede să fac pâine. Șî ce sa vezi, n-ajung bine la capu uliții că era ăla -candidatu cu încă vreo câțiva după el, pântre care șî băiatu lu’ Capdefier.
-Sărut mâna, doamna Marița! (parcă mă roșîsem toată. Doamnă…. )Ce mai faceți? Sănătoasă? Fă, șî să uita drept în ochii miei. Radea, asa… Dupaia: tot asa cum vă știam, ageră și …bine! Fă șî când aud șî ,,bine” , și mai tare mă înrosisăm. Am bâlbâit eu ceva acolo, și să lasă în urmă dă ăia și mă dă mai lângă gard. Ca sa îmi spuie mai ușor de, sa nu auză tot satu’. Zîce:,, mă bazez că mă lăsați să vă aduc mai aproape de mine. Mi-ar fi drag să fiți de acord. Că am nevoie de o femeie ca dvs., muncitoare, descurcăreață, bună…cu oamenii.” Fă, mă luase cu nădușăli. Am zîs,gata! Acu e acu! Șî cred că îmi rămăsese nițică făină,că cernusem, pă obraz, că el cică: ,,aveți ceva aici, sa vă curăț..și mă șterge el cu mâna. Bă, băiete!!! Uitasem șî dă drojdie, că o mototolisem în mână, șî dă casă, sî dă masă. Dupaia sa ii dau nr. ca sa mai vorbim. Îl datui, cum să ratez! Și numai ca îl strigară baietii ăia dă era cu el, că mă țânui până plecă câțiva pași,dă gard. Asa că, m-am hotărât să fiu doamnă! Să mă mai intereseze. Să să mai uite …
-Fă,Marițo!face semnu Crucii, Floarea. Tu ai fost și șî ești.Iarta-mă, Doamne, da ii zîc: fă, ăla vrea sa te dai cu ei sa castige, nu sa te ia dă muiere! Că daia te domnii atât! Hai, dă șî mie un milion pana vineri, ca îmi trebuie…
Cauta sub fata de masă, posomorâtă de vorbele lu’ Floarea și îi întinde fără sa spună ceva. Vecina ii pleacă.
Ziua următoare: Floarea lu’Uscatu iese din casa spre magazin de 4 ori pe zi, mai cochetă ca de obicei. Pare că merge încet, doar -doar o ajunge din urmă băiatul lui Capdefier.
Geanina Rizea 