Tușa Floarea și zăpada de la Primărie

Mergea țanțoșă pe lângă ulucă, de te mirai dacă e chiar ea de acu, ori din urmă cu vreo 10 ani. Tușa Floarea, da. Femeie zdravănă cu vorbă dintr-o bucată, mai ales când o enervezi.

-De unde vii, fa?! Hai, Bună zîua, de!

O și văzuse printre gard, din bătătură, aia a lu’ Uscatu, de este văr cu bărbatu ei.

– Făăă!!! Mă șî speriași! Ce dracu! stai ca cucuveaua în mijlocu curții… O spune în timp ce își scuipă în sân.

-Hai, fa , de! Sperioasă ești! Râde.

-Uite, fusăi pân’ la ăștia, pân la Sfat.. Se apropie amândouă de gard.

-Dă ce? Dă lemne?

-Eh, un drac! Că daia îmi ardea mie, acu!

-Da, dă ce ? Or mai dă ceva șî bolovanu’ ăsta al mieu nu a auzît…

– O, de !că nu pierduși nimica. Mă dusăi fatălică, că mă inervai dă dimineață când văzui soarili ăsta pă cer că pripește. Șî gata, pă ei am fost! Ce însemnează ăsta?!!!

– Cum adică ,făi?

– E, uite îi luai așa: Bă ,Bică, ia fiț’ încoa atenți la mine. Știu că o să veniț iar p’aci pă la porți că aia, că aialaltă. Știț’ voi, adică. (Adică bătui șaua…). Eh! Drept vă spui să aveț’ toată baza în mine. Dăcât să mă aranjaț’ cu o treaba. Bă, Bică, pupa-v-aș ochii voștri, faceț’ zăpadă în sat!

-Cum adică ,bre , sa facem zăpadă? Gata șî sărise unu, dîn scaun.

-E, cum! Cum să face. Măcar toată luna asta. Nu vedeț’ că e soarili pă cer în Făurar? Păi s-a mai pomenit? Să nu ai tu ce rânii, sa stea toate uscate pân curte..

– De , Tușă! O ploua în Martie, ce să facem!

-Păi,dă ploaie mi-e mă mie?! Ca ud toată ziulica dacă vreau. Eu zisăi zăpadă, ZAPADAAAA! Să fie pă drum, să scârțâie sub picere, să chemi să ti-o dea la o parte…

– Bre , pai tocmai că n-ai grijă așa…

-N-ai tu grija grijii mele!! Eu atât vă spui: una și cu una face două! Faceț’ zăpadă în sat! 3-4 săptămâni. C-aveț bani!

Asta rămasă cu gura căscată, ținându-se de clanța porții.

– Așa le zisăi! Și dupăia plecai. Mă duc iar, nu te gândi, pă vineri, așa.

-Cum să facă fa, zapadă?! Ai mai pomenit? La ce-ți trebuie?

-Pff, șî tu! Uite, așa, mă luă pă mine grijili lumii! Hai că mă grăbesc… Și a plecat spre casă bolbirosind.

– M-ajunge -n stare să le spui pă direct, n-ai văzut așa ceva! Faceț’ bă , zăpadă! Ca să am motiv să îl mai chem șî eu p’ăla! Că dă câte ori să îl trimet după câte 1 chil dă lapte la aia dă are vacă, ca să fie pă inmurgit, că să ia șî aia dă gânduri, dă ce nu iau mai mult! Că nu mai țîne lumea animale, mai mutam, ba la unu, ba la altu…. Așa mai venea la spart dă lemne, mai un lapte, mai o zăpadă. Ba să strică ceva p’aci… Că nu ne mai rabdă nici zăpezili astea, Doamne…! Ehee, să nu facă ei că vede dupaia pă dracu…!

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.