Exercițiu

Am uitat să mângâi,

Și am început să caut marginea inimii.

Cu mâna pe piele, simt.

Se face un adânc și nu știu

Dacă să aștept să curgă apa mărilor,

Să mă agăț de stâncile crescute,

Sau să mă afund.

Închid ochii…

Cu degetele simt rădăcinile adânc înfipte, Seva vieții le udă.

E o urmă de lumină aici, ca în orice adânc, suflet.

Un miros de flori necrescute, o adiere de vânt între vremuri,

Părți de Cer și oameni, valuri.

Ești și Tu, Doamne…?

Ești. Ca în orice adânc, suflet.

Încep să mângâi.

Cuvintele nerostite s-au strâns la marginea inimii.