Am vrut să-mi odihnesc sufletul în mâinile tale,
Le-ai întins, ca și când erai gata,
Apoi căușul palmelor s-a desfăcut,
Din ele căzând timpul,
Cu tot ce n-a fost, dar ar fi putut.
De atunci ii spun să caute alte mâini,
Care sa aibă curaj sa prindă și sa păstreze,
Pentru că știi, zilele se scurg din matca vieții.
Am vrut să-mi odihnesc sufletul,
Dar mâinile tale încă n-au aflat ce e odihna,
Rătăcind.
Geanina Rizea 