Ploaia de cuvinte

În gândul ce trece pe la tine,

Sfioase cuvinte alunecă,

De parcă ar fi o ploaie de Mai ce curge încet,

Sărutând arșița pământului.

Și ajung,

Te găsesc,

De câte ori, nu știu.

Cine ar putea să numere?

Să le oprească?

Plouă încet,

După un timp,

Câteva, mai vechi, se întorc în tăcere,

Se scutură și intră la loc,

În suflet.

Au o liniște aparte acum,

Știind că cele rămase,

Au puteri din altă lume,

Încolțind și devenind în timp,

Rădăcina binecuvântărilor pe care ți le doresc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.