Şi vine un timp când trebuie să-ți iei sufletul înapoi…

Precum un păianjen- aşa țesem legăturile cu cei din jur. Adesea construim fără să ne dăm seama că am început. Precum o sinapsa- aşa transmitem şi receptam impulsuri. Şi timpul începe să curgă precis. Odată cu el, apar anotimpurile sufletesti şi…transformările.

Există o primăvară în cuvinte şi gesturi. Apoi cresc într-o vară. Există o toamnă pentru adevăr şi fapte. Apoi se cântăresc într-o iarnă.

Pânza țesută invățăm să o numim suflet. Mai târziu, sita vieții. O transformăm, o rupem, o intoarcem pe toate părțile, o acceptăm. Pentru că şi mai târziu, o numim bogăție. Singura.

Dar vine un timp când trebuie să ne luăm sufletul înapoi. Nu neapărat pentru că vrem, ci pentru că trebuie. Construind prea mult, țesând fir peste fir in drumul către alte pânze, de teama timpului care roteşte anotimpurile, ne dăm seama că…

Şi începem să tragem de fir înapoi…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.