Ţi se răcesc mâinile, te îmbujorezi, inima o ia razna, nu mai poţi mânca şi multe altele, nu? Emoţiile noastre ne aduc aminte că suntem oameni. Trăirile puternice pun stăpânire pe noi, pe prezentul nostru, îşi iau tributul, îşi iau momentul. Avem fericiri măsurate în secunde, aşteptări măsurate în ani şi tristeţi care trec dincolo de invelişul inimii. Simţim! Poate nu atât de des pe cât ar trebui, poate nu atât de intens pe cât ar cere sufletul, poate nu aşa cum ne-am imaginat când credeam în basme… dar ceva trece prin noi! Emoţiile, domnule, ele sunt cele care ne dau or ne fură timp, ne ridică sau ne coboară, căci „numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva” spunea Moromete. Şi, avea el dreptate?