Liliac

Acel miros de liliac îl ameţea. În fiecare cameră avea asemenea flori. Îl vedeam cum rupea câte o floare cu grijă, apoi o purta cu el la plimbare. Deşi era singur, mergea mai bine de două ceasuri. Într-o zi mi-a mărturisit – îi amintea de ea. Aşa o simţea mai aproape, aşa putea să-i vorbească. Părea liniştit. Oare acel miros trecea dincolo de albastru…?

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.