Păpădie…

Deseori o vedeam cum se prăbuşea. Ii eram singurul spectator. Se lăsa învinsă. Ştia că doar aşa poate să reînvie. Şi reînvia. Îşi prindea părul lung şi auriu dintr-o mişcare ce părea că nu e a ei. Buzele îşi primeau culoarea rujului preferat şi începea să surâdă privindu-se în oglindă. Atunci nu ştiam ce vârstă are, timpul o lăsa liberă.  O vedeam cum se opreşte din loc în loc  să adune păpădii. Le sufla spre soare  uşor, de parcă s-ar fi contopit cu ele. Se bucura. O urmam fascinat. Era o rază de soare, o păpădie, ce era aceasta femeie?

646x404

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.