In basme exista viteji care oricat de mici si slabi ar fi, cu perseverenta si uneori, cu o zvacnire de moment, sunt capabili sa doboare balaurul cu 7 capete. Tot in scrierile romanesti aflam ca acesti eroi capata insusiri supranaturale. Dar, cand povestitorul incaleca pe-o sa, ramane realitatea. Copiii incearca sa gasesc pomii care fac mere de aur, vrejul fermecat, punguta cu bani, fantanile cu cea mai limpede apa si cuferele ascunse. Apoi, cand cresc, incep a cauta dreptatea, curajul, cai de a fi un exemplu.
Isi dau seama ca exista vrajitoare care vin si iti aduc marul cel mai rosu, oameni care iti spun ca tu esti cel mai bun si mai frumos – asa cum o faceau oglinzile fermecate, prieteni care intotdeauna vor ravni la pomul tau roditor, si neamuri care vor vrea sa iti ia cufarul -care chipurile, ar fi mai frumos si mai mare.Vor fi zmei, zgripsoroaice, balauri cu 2, 3, 7 capete.
Si asa,trecand prin toate, copilul de odinioara, isi aminteste ce ii soptea o voce demult uitata inainte sa adoarma: binele invinge intotdeauna raul! Si ca va cunoaste dreptatea daca va fi un om drept, va gusta din merele de aur daca va fi cumpatat, va avea oameni in jurul lui daca va accepta sa i se spuna ca nu e intotdeauna frumos si bun. Caci din urma, ,,generatiile care vin, vin de acopera pamantul” ii vor analiza drumul parcurs. Si daca a avut curaj, vor avea si ei. Daca a mers pe cai drepte, il vor urma si ei. Si tot asa, pana cand, in cele din urma si copilul de odinioara va incaleca pe-o sa spunandu-si povestea asa…
Dar, vedeti voi, dragilor, lupta nu se termina niciodata, doar sabiile se tranforma. Caci balaurii au pui, la fel si zgripsoroaicele. Vrajitoarele sunt nemuritoare și uneori se transformă în Ilene Cosânzene sau prinți, pentru ca Raul inseamna uneori implinirea celor mai frumoase visuri. Ehei,copii, basmele sunt vii…