Afară soarele a început să mângâie pământul. Ghioceii s-au trecut și lumea s-a apucat prin curți de treabă. Așa și Floarea. O vezi învârtindu-se prin ocol, ba pe la poartă.
– Marițo, ieși fa, la drum! Strigă ea cu forță sprijinită cu o mână de gard.
-Ho, de! Că viu! Îi răspunde Marița obișnuită cu apelul.
-Da’ mai las-o moarti dă treabă ! Toată zîulica stai acu să faci ?! începe să o dojene Floarea pe vecina și prietena ei de o viață.
-Te pomenești că tu termenași! Zi! Ce arde ?
-Nu arde, fa,nimica! Mai trage șî tu sufletu’ ăla, că o să iasă dîn tine șî nici nu o să bagi dă samă! O spunea râzând.
-Dă-te mai încoace, să ne pripească soarilii ăsta, dă nimiez! Fă, abia așteptam să vie Marț să mai ne dăzmorțâm! Că incremenisem înăuntru!
– Cam așa,de! Eu azi tăiai trandafirii, ce crezi! Sî incepui sî la pomii ăia…
-Păi putuși tu, fa,să ajungi la crăcilii alea? E…pai nu! Că eu dă ce venii la tine?Să îțî spui…
Și se puse Marița pe scăunel lângă ulucă cu fața spre soare și cu un fâș pe umeri. Floarea stătea în picioare cu ochii ba spre ea, ba spre soare,mijiți.
-Veni, Mariusică . Ăla a lu’ Dorodel, oacheșu’. Îi zâsăi dă trandafiri, vițe si la urmă, dă pomi, pe ici, pe colo. Face treaba băiatu! N-am ce zîce! Șî e așa , cum să spui eu…fă….e calumea ! Mă uitam dîn prispă la el…
– Făăă! Îțî sclipește ochii la tineret?! Nici nu dădu frunzilii șî gata! Te inviorași toată!
-Acuma…să mă ierte Dumnezău, că țîn șî post , da’ ce e frumos , n-ai ce zîce! Da’, stai, ca mă dătui pă lângă el, că îi mai spuneam: ,,uite șî colo, șî colo…” ,băiatu făcea ,n-am ce zîce contra! Și mă îmbracai șî eu de …nu ca p’acasă. Mai acătării nițăl. Că șî zîsă băiatu: „tanti Floricico, tot bine te ții…”. Fă ,când auzîi eu vorbilii alea….parcă mi-a luat anii cu mâna!!
Șî avea niște mâini… mai mare dragu! I să vedea vinilii, când să canonea să taie alea…așa, ca pietroiu! Aoaiulu!!
Că i-am sî zîs: „mă, da’ unde ai fost dă ai făcut mușchii ăștia”? Sî a zîs, băiatu, ca a lucrat fo 6 luni pân Olanda. E muncitor,de! Eh…șî anii…
– Șî zîci că era ca pietroiu? radea Marița
– Da, că am pus mâna! Ce, te joci?! Că el să bucurase dă lauda mea sî zice: „ia probează, tanti ,să vezi ce sală gratis am facut pe la ăia! ” Șî eu …nu m-am dat îndărăt. Am pus! Crez că dacă îmi lua doctora tensiunea atuncea,pă loc….duduia aparatu’! [râdea cu poftă, asa cum face de o viață]
-Șî bucuria e că vine șî mâine! Că mai găsăsc eu motive dă treabă. Așa că țîne aproape, că viu cu știri…
Geanina Rizea 